Casa Jurnalistului : Minsk a devenit “Micul Bagdad”, glumește un bielorus îngrijorat, în timp ce filmează grupuri de migranți irakieni care se strâng în centrul orașului ca să pornească împreună spre graniță.
Acum un an, aici se strângeau protestatari împotriva dictatorului, care mărșăluiau îmbrăcați în alb, cu flori roșii în mâini.
De atunci, opoziția a fost reprimată brutal și protestatarii arestați sau goniți din țară. Dictatorul a interpretat protestul ca un atac al Uniunii Europene.
Așa că a organizat contra-atacul.
A început în vară, după ce Belarus a deturnat un avion ca să captureze un disident.
Avionul zbura între două țări din Uniunea Europeană, care a răspuns cu sancțiuni economice.
Lukașenko a făcut atunci două amenințări explicite că va inunda Europa cu migranți. Grănicerii polonezi și lituanieni au observat imediat o creștere a traversărilor ilegale.
Dar Belarus nu era o rută comună de migrație, așa că agențiile lor de turism au început să promoveze în țări din Orientul Mijlociu oferte care includ viza, transportul, cazarea la Minsk și cale deschisă spre Germania. Operatorul de telefonie MTS le-a oferit pachete ieftine cu internet nelimitat.
S-au dublat zborurile din Bagdad, Damasc, Beirut sau Istanbul. 1000 de migranți soseau în fiecare zi la Minsk după ce plăteau mii de dolari pentru promisiunea unei vieți mai bune.
Însă asaltul final nu a fost declanșat până ce Lukașenko s-a asigurat că are susținerea lui Putin.
Pe 4 noiembrie, Rusia și Belarus au semnat o doctrină militară comună „ca răspuns la presiunea Vestului”, cu referiri explicite la frontiera cu Polonia. Pe 8 noiembrie, mii de migranți au fost mobilizați spre graniță.
Pe 10 noiembrie, Rusia a trimis două avioane supersonice să patruleze spațiul aerian bielorus.
Seara, televiziunea de stat bielorusă a transmis un mesaj pentru Europa: „Dacă lacrimile copiilor nu vă impresionează, atunci vă vor vorbi bombardierele Tupolev ale Federației Ruse.”
„Ticăloșilor, nebunilor, vreți să vă apăr de migranți după ce ați introdus sancțiuni împotriva mea?”, a spus Lukașenko acum două zile într-un interviu cu o publicație militară rusească.
Lukașenko pare mândru de noua lui ispravă, dar și îngrijorat că ar putea să rămână cu irakienii pe cap.
„Acum nu mai pot să-i iau înapoi și să fac tabere de refugiați, am și așa destule probleme.”
Interviul e un delir de două ore și jumătate, în care face apologia dictatorilor din Orientul Mijlociu și ține un monolog despre refugiați care începe cu „Nu sunt nebun!” și se termină cu „E un plan bine pus la punct”.
Uniunea Europeană îl numește „gangster” și amenință cu noi sancțiuni.
“Noi nu suntem Lukașenko, avem alte valori”, a spus comisarul european Ylva Johansson într-o vizită la Varșovia. „Noi respectăm drepturile omului.” 🇪🇺
Dar Polonia a refuzat ajutorul grănicerilor europeni și nu permite accesul observatorilor în zona de frontieră.
Presa poloneză acuză guvernul că folosește criza în scopuri politice, pentru a ațâța naționalismul și a acoperi capturarea justiției.
Au fost documentate numeroase cazuri de migranți prinși și aruncați înapoi în Belarus fără să li se acorde șansa de a cere azil, ceea ce încalcă Convenția de la Geneva și art. 18 din Carta Europeană a Drepturilor Omului.
Lituania e și ea acuzată că a încarcerat refugiații în condiții inumane și pe unii i-a torturat ca să-i convingă să plece „de bunăvoie”.
Cel puțin 10 oameni au murit până acum, majoritatea de hipotermie pe teritoriul polonez, în timp ce statul bloca accesul voluntarilor care ar fi putut să-i salveze.
Cu fiecare zi de criză, Europa e atrasă în jocul macabru al lui Lukașenko.
